Repetiție

Şi când nu mai poţi, găseşti totuşi o resursă, pentru că mintea umană e concepută în aşa fel încât să îşi păstreze adânc în substrat o urmă ştearsă.
Demnitate.
Ridică-te, în ciuda convingerii că nu poţi. Vei vedea cum, umil, ţi se va înalţa sufletul doar cȃt să închidă uşa. Apoi va zace în propria durere. Îşi va linge rănile precum un lup. Singur, acoperit de orgoliu şi de un sentiment de ură pentru sine. Pentru că şi-a permis încă o dată să ajungă la propria-i milă.
Şi nenumărate de nimeni vor trece pe lângă tine zile, luni sau poate chiar ani până să îţi refaci esenţa. Până să ajungi iar în stadiul în care ai fost înainte de cădere. Vei sta acolo pregătit de o nouă lovitură.
Tot ce trăiești se bazează pe alegerile tale. La o primă vedere pot părea mărunte. Poate chiar irelevante…însă cu timpul vezi cum viaţa ta prinde forma alegerilor pe care le iei. Şi cu toate astea jonglezi cu riscul la cel mai înalt nivel. Uneori asta te salvează, alteori te afundă în eterul unei cumplite singurătăţi.
Colacul de salvare e departe şi nu ţi-l apropie nimeni. Toţi te privesc cum îţi pierzi energia înotând până la el. Unii din invidie, alţii din nepăsare. Eşti de unul singur, dar totodată ești exact de ceea ce ai nevoie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s