Durere contra amintire.

Se sparg clipe…în milioane sau miliarde de cioburi, nu ai de unde să ştii…nu ai ştiut niciodată să ţii evidența. Îţi dai cămaşa jos şi te aşezi cu spatele gol pe ele. Fără teamă. Rigid. Lăsând în urmă orice idee, sentiment sau trăire pe care o ai. Aştepţi doar ca sângele să iasă în timp ce carnea ţi se îmbibă cu micile rămăşiţe de sticlă. Crezi ca e singura modalitate să mai salvezi ceva din ceea ce a fost. Ai creat deja un refugiu din asta.

Şi aştepţi.

Aştepţi… Nici tu nu ştii ce, însă psihicul îţi cere să o faci. Ai crezut pentru un moment că durerea fizică îţi umbreşte cumva greutatea care îţi apasă sufletul.. Nimic din astea nu funcţionează. În momentul în care ai ajuns să scapi neglijent printre degete cel mai preţios lucru pe care l-ai ţinut vreodată în palme, nimic nu îţi mai poate şterge amprenta.

….şi uite aşa, din neatenţia unui singur om, două suflete sunt la pământ. Unul spart, altul gol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s