INTROSPECŢIE

În ciuda tuturor eforturilor de autoeducare, ai intestine fragile când vine vorba de digerarea emoţiilor. Îţi pui singur piedici şi te izbeşti de propriile-ţi frici…moment în care inima cedează în faţa creierului, integră, vătămată, dar încă fierbinte şi răpusă de tragica-i rutină.

Cedezi uşor în faţa tendinţei de a naufragia în extazul propriei lumi, create conştient cu scopul de autoconservare.

Deşi o faci pentru a’ti elibera inima de poverile pe care tot tu le’ai adunat una câte una, aminteşte-ti că straturile mai profunde ale psihicului pot transforma totul intr’un extaz-capcană….din care te intorci mai nesigur, cu idei vagi şi manifestări lipsite de substanţă.

Şi asta pentru că te arunci aventuros în iratiune, izbindu-te cu putere de realitatea propriei limitări…şi tocmai pentru că te laşi cuprins de cădere, limita de sus nu e ţinta. De data asta stransorile gravităţii ţi-au monopolizat şi cea mai mică urmă de autosugestie. Eşti doar o umbră blocată în decorul creat de subconştient, departe în timp şi spaţiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s